vineri, 6 ianuarie 2012

Vă aștept cu subiecte și invitați noi!




Dragi prieteni ai Banat TV și ai emisiunii ”Dincolo de Aparențe”, următoarea ediție, prima din acest an, 2012, o puteți urmări miercuri, 11 ianuarie, la ora cunoscută: 20.15. Reluarea ei, vinerea, de la ora 21.45. Vă aștept cu subiecte și invitați noi! Numai la Banat TV!

Energia verde la tine acasă

Radu Matei, managerul unei firme de profil și jurnalistul Mario Balint au fost invitații emisiunii ”Dincolo de Aparențe” din 14 decembrie 2011. O discuție interesantă, aplicată pe energiile neconvenționale, energiile verzi. O emisiune din care am putut afla că e posibil să ne ”convertim” oricând, inclusiv ca persoane fizice, la noile provocări în acest domeniu, cu costuri care se amortizează foarte repede.






Viitorul ne aparține

Invitatul meu din 7 decembrie 2011 a fost domnul profesor Boris Vatzulic, una dintre personalitățile reșițene de prim rang. Cu domnia sa am discutat despre știința și cunoaștere și am decis să demarăm o serie de emisuni puse sub genericul ”Viitorul ne aparține”, care își propun să deschidă o cale spre știința populară, spre viitorologie și alte domenii de interes.



sâmbătă, 24 decembrie 2011

Mesajul Majestății Sale Regelui Mihai I de Crăciun 2011


În anul 1940, după plecarea tatălui meu, am adresat primul mesaj de Anul Nou către voi. Aveam 19 an, iar țara și continentul nostru se aflau în război.

În aceste zile, de la Săvârșin, vă transmit mesajul meu, după șaptezeci de ani de tradiție aproape neîntreruptă. De la București, Sinaia, Versoix sau Săvârșin, cuvintele mele s-au îndreptat mereu către voi cu aceeași iubire, grijă, respect și speranță.

Trecerea anilor îți dă posibilitatea să vezi ce s-a schimbat în lume și ce anume a rămas. Un lucru neschimbat în viața românilor este importanța pe care familia o acordă Crăciunului și Anului Nou. Același fior al sărbătorilor, același îndemn la bunătate, la deschiderea sufletului și la minunea Nașterii Domnului. Ultimii zece ani la Săvârșin au adus Familiei mele bucuria de a vedea tradițiile populare și entuziasmul familiilor de la țară aproape neschimbate.

Și astăzi, în 2011, ca și în anii copilăriei mele sau anii grei ai războiului, bunicii, părinții și copiii, alături de restul familiei se adună în jurul bradului, își oferă daruri, petrec la masa de Crăciun și se bucură de apropierea celui drag.

În anul 2011 am avut multe întâlniri cu români din toate colțurile țării și de pe multe meleaguri ale Europei. Sărbătorirea Jubileului de 90 de ani mi-a dat ocazia să primesc mii de oameni la Palatul Elisabeta și la Săvârșin, într-o sărbătoare care a cuprins întreaga suflare românească. Această dovadă de iubire și de prețuire, încununată de adresarea de la tribuna Parlamentului către Națiunea română, a fost o alinare pentru toate suferințele și neajunsurile pe care a trebuit să le trecem cu toții în ultimele decenii.

Regina și cu mine suntem fericiți să avem alături familia noastră și să vedem cât de mult copiii și nepoții noștri fac pentru ca rostul Casei Regale să continue, pentru binele României.

Nașterea Domnului Isus Hristos este tot povestea unei familii. O familie aflată în împrejurări grele. O frumoasă lecție despre grija față de cei neînsemnați, despre cum noi, oamenii, suntem parte a unei mari familii. O lecție de umilință, dar și de mândrie. De durere, dar și de înălțătoare umanitate. O lecție necesară în lumea de astăzi, în care atâția oameni se simt uitați, umiliți sau neînțeleși.

Se apropie un nou an, pe care vi-l doresc tuturor mai bun decât cel trecut! Sunt sigur că vor fi în continuare momente de cumpănă și că multe aspecte din viața noastră vor lăsa încă de dorit. Nu avem nici o șansă de a așterne un drum solid generațiilor viitoare dacă vom lăsa mereu pe ceilalți să rezolve ceea ce este răspunderea noastră.

Transmit gândul meu bun soldaților români care își riscă viața și fericirea familiei pentru binele țării. Totodată, gândurile mele se îndreaptă către toți cei care se simt singuri, neiubiți sau cei care sunt bolnavi. Felicit pe românii care știu că au făcut ceva bun pentru ca țara lor să meargă mai departe. Și doresc tuturor românilor, tineri și bătrâni, din țară și din afara hotarelor ei, Crăciun fericit, cu pace în suflet, și la mulți ani pentru 2012, împreună cu cei dragi!

Așa să ne ajute Dumnezeu!


Mihai R






Săvârșin, 24 decembrie 2011

marți, 13 decembrie 2011

O Europă…”dreaptă”




Daniela Deteșan, unul dintre cunoscuții și apreciații dreptului cărășean, judecător la Tribunalul Caraș-Severin, a avut, am putea spune șansa, de a fi selectată de Comisia Europeană de a participa, prin intermediul Rețelei Europene de Formare Judiciară, la un schimb de experiență de două săptămâni, în Olanda. Rețeaua are relevanță în statele membre, existând și o componentă în care magistrați străini vin în România pentru schimb de experiență. Doamna Deteșan nu este la prima experiență internațională, domnia sa participând, anterior, în Finlanda, la un schimb de experiență, în calitate de purtător de cuvânt al tribunalului, și a avut amabilitatea să ne vorbească în ediția din 23 noiembrie 2011 a emisiunii ”Dincolo de Aparențe”.
Experiența olandeză s-a dovedit extrem de fertilă, ne împărtășește Daniela Deteșan. ”Am fost foarte mândră și onorată de această selecție, spune judecătorul, participând alături de 22 de magistrați la activitățile Școlii Naționale de Magistratură din Olanda. Am fost, practic, unul dintre cei doi magistrați români, acolo, la Haga și la Utrecht. Haga este numită de către olandezi, metaforic, Capitala europeană a dreptății, a legii. E important că Haga găzduiește instituții de drept internaționale foarte cunoscute, cum sunt Tribunalul Penal Internațional, Tribunalul Penal pentru Fosta Iugoslavie, Europol-ul și Eurojust-ul. Olanda se află într-o zonă geopolitică strategică a Europei și are un sistem de drept performant, poate cel mai performant dintre sistemele legale, continentale de drept.”
Judecătorul Daniela Deteșan a avut ocazia să lucreze, astfel, în sistemul de drept olandez, care, din punct de vedere al justițiabilului, este unul destul de natural, accesibil. Sălile de judecată sunt luminoase, aerisite, moderne iar cei care se judecă stau aşezaţi, sunt serviți cu un pahar cu apă și îi desparte doar puțin spaţiu de completul de judecată. Cei implicați în procese așteaptă în săli de așteptare moderne, dotate cu aparate de cafea şi de apă, până sunt chemați, pentru că, deși ședințele sunt publice, sălile sunt mici. Judecătorul cărășean spune că nu se simte cu nimic mai respectat dacă la noi codul de procedură civilă impune părților să stea în picioare în faţa judecătorului, fiind de părere că respectul se impune prin profesionalism și nu prin atitudini dure. Aceasta ar fi marea reformă din justiția românească, consideră Daniela Deteșan.
Experiența olandeză a fost binevenită pentru magistratul cărășean, ceea ce am sintetizat noi aici fiind doar o mică parte din modul de lucru olandez. Domnia sa și alți colegi ar putea fi, credem, acel nucleu care să se mărească, apoi, precum bugărele de zăpadă, pentru a genera în sistemul juridic românesc o reală reformă.




Iată, mai jos, pentru cititorii străini ai blogului, varianta în limba engleză a textului, care ne-a fost pusă cu amabilitate la dispoziție de către dna Deteșan.

A... "right" Europe




Deteşan Daniela, one of the local well known law specialists, Caras-Severin Court Judge, has, I would say, the chance of being selected by the European Commission to participate, through the European Judicial Training Network, to an exchange experience for two weeks in The Netherlands. The network has relevance in the Member States, with a component in wich the foreign judges comes to Romania for exchange. Mrs. Deteşan isn’t at the first international experience, she participated previously in Finland, to another exchange experience, as spokesperson for the tribunal. The judge was kind enough to speak to us for about an hour at the 23rd November 2011 edition of the show "Beyond appearances".
The Dutch experience has proved extremely fertile, shares Daniela Deteşan. "I was very proud and honored by this selection, with 22 foreign judges participating in the activities of the National School of Magistrates in The Netherlands. I was, practically, one of the two Romanian magistrates there, in The Hague and Utrecht. The Hague is called, metaphorically, the European Capital of law. It is important that The Hague hosts international well-known institutions like the International Criminal Court, Criminal Tribunal for the Former Yugoslavia, Europol and Eurojust. Netherlands is in Europe's strategic geopolitical area and has an advanced legal system, perhaps the most powerful of the continental legal systems "
So, the judge Daniela Deteşan had the opportunity to see the Dutch legal system, which, in terms of individuals, is quite natural, accessible. Courtrooms are bright, airy, modern. Those who are sitting in front of the judges, are served with a glass of water and and the space between them and the judges is not so big as into the romanian coortrooms. The persons involved in cases are waiting in modern waiting rooms with coffee and water machines,(because, even if the hearings are public, the courtrooms are small). The judge says she doesn’t feel more respected if our Code of Civil Procedure requires standing of the parties, believing that the respect is imposed by professionalism rather than the harsh attitude. This it would be the great Romanian justice reform, considers Daniela Deteşan.
The Dutch experience was fruitful for the romanian judge, and what we synthesized here is just a small part of the Dutch working mode. She and her colleagues might be, we believe, that core wich will increase in the future like the snowball, to generate a real Romanian legal system reform.

luni, 12 decembrie 2011

"De la ce blog ești?”




Există printre noi persoane pentru care timpul s-a oprit în loc. Sau, dacă nu s-a oprit, el curge infinit mai încet decât pentru oamenii normali, conectați la realitățile firești ale acestui început de secol. Pentru acești indivizi, evoluțiile fantastice ale tehnicii digitale, ale comunicării, sunt simple mofturi, jucării pentru copii sau, în cel mai bun caz, pierdere de vreme.

Dar, acest aspect n-ar fi deranjant atât timp cât ar fi întâlnit la oameni obișnuiți. În definitiv, omul trăiește pe coordonatele proprii, atât timp cât nu încalcă legile și nu deranjează pe cei din jurul său. Neplăcut este însă că această alienare față de modernitate apare la așa-zise personalități, la indivizi care, prin deciziile și acțiunile lor determină modificări în modul nostru de a trăi. La aleși sau numiți în funcții care ne afectează zilnic. Aici e problema! Nu este atât de relevant dacă ceacea Ghiță din nu știu ce sat nu-și mulge vacile cu mulgătoarea digitală sau nu folosește, pe post de digestiv, ultimul comentariu din Times, pe tableta I Pad, în timp ce ascultă pe I Phone muzica din Topul Bilboard. Are sens însă dacă oameni cocoțați în fruntea trebii să ne reprezinte nu au (și nu vor să aibă) nici cea mai vagă noțiune despree evoluția tehnicii de comunicare. Nimeni nu le cere asta la nivel de doctorat, pentru că oricum instituția doctoratului s-a demonetizat într-un mod fără precedent în România), dar chiar să nu înțelegi nimic din noile media atunci când - repet până la sațietate - ești pus să ne reprezinți, e inadmisibil.

Bunăoară, dacă nu faci diferența între un blog și o publicație online, între o rețea de socializare și vastul domeniu de poștă electronică, între sms și mail, între bluetooth și flashdrive, atunci când ești pus să iei decizii pentru noi, e destul de grav. Tehnologia comunicării nu e apanajul tinerilor. Sunt instrumente la îndemâna noastră, care accelerează fantastic evoluția.

Dar, de ce fac aceste remarce? Ideea este de fapt că, în noul context, internetul a devenit o platformă de comunicare cu posibilităși de neimaginat până cu doar câțiva ani în urmă. Am văzut ce înseamnă internetul atunci când, pe la mijlocul anilor 90 l-am introdus, odată cu paginarea electronică, la Timpul, singurul ziar din Caraș-Severin, la acel moment. Cu toții veneam dintr-o eră a mașinii de scris, a tiparului cu plumb. Am înțeles însă, rapid, că nu poți rămâne în afara sistemului, în afara evoluțiilor debordante ale tehnologiei. Să fiți convinți că noi, gazetarii care am adunat ceva ani de experiență de presă în spate, resimțim primii, dureros, declinul presei tipărite pe hărtie. Avem cu toții nostalgia foșnetului paginii de ziar și mirosul cernelii tipografice proaspete. Numai că lucrurile s-au schimbat. Radical. Tiparul apune iremediabil, cu toată părerea noastră de rău. Locul lui îl iau publicațiile electronice, informația în timp real, aproape instantanee. Internetul a devansat ca rapiditate până și televiziunea. Nu e ușor să te adpatezi la această trepidație dar e capital să o faci.

În acest timp, ”personalitățile” noastre dragi, în buna tradiție a bășcăliei autohtone, amestecă monumental de prost noțiuni care țin de universul media digital, minimalizând un fenomen care îi depășește. ”De la ce blog ești”, suntem întrebați la mișto de multe ori. Între blog - care este un fel de jurnal personal online - și o publicație electronică este o diferență mare. Greu de înțeles pentru unii. Noi, gazetarii, am înființat în Caraș-Severin în ultimii ani aceste publicații electronice - cum e și Vox Banat (dar, de ce să nu spunem și de Argument, de Express De Banat, de Info CS, pentru că e loc pentru toată lumea pe această piață) - ca pe niște platforme de comunicare îmbogățite cu toate facilitățile digitate pe care ți le oferă internetul, nu numai pentru că oamenii nu mai cumpără ziare, ci și pentru faptul că ele reprezintă provocarea noului mileniu. Publicațiile online ar trebui respectate pentru că au mult mai mulți cititori decât o foaie obscură de provincie sau chiar națională, care se vinde în câteva zeci sau sute de exemplare. O spun cu regret, pentru că eu, personal, m-am format în presa scrisă, cu acel miros de cerneală tipografică proaspătă de care pomeneam mai sus și care îmi lipsește. De aceea, miștocăreala ieftină a unora care, chipurile, sunt reprezentativi prin diverse comitete și comiții ori instituții fantomatice, ne lasă reci. Până la urmă, timpul trece pe lângă ei, nu pe lângă noi. Ceea ce e însă cu adevărat deranjant este faptul că mulți dintre cei care încearcă să ridiculizeze acest fenomen și pe noi, jurnaliștii, o fac deseori intenționat, nu că n-ar înțelege, măcar și la suprafață, cum stau lucrurile. ”De la ce blog ești?” reprezintă chintesența încercării de bagatelizare a jurnalismului, deseori contondent pentru cei din diferite funcții. Numai că, așa cum pe internet s-au înfăptuit adevărate revoluții, reale răsturnări sociale, îi anunț chiar pe această cale, electronică, că lururile nu stau deloc... pe loc. (Articol aparut pe Vox Banat - Ecoul Banatului Montan, în 12 decembrie 2011)

vineri, 9 decembrie 2011

Saga urbană a termiei reșițene - un nou act




Găsit, dacă nu în ilegalitate, măcar în imoralitate, city-managerul Reșiței și-a prezentat demisia

Deputatul democrat-liberal de Caraș-Severin, Valentin Rusu, a reluat ieri, într-o conferință de presă, susținută alături de cei doi viceprimari ai Reșiței, Cristian Panfil și Sorin Simescu, problema termiei din municipiu. Rusu a combătut, cu această ocazie, afirmațiile primarului Mihai Stepanescu, prin care acesta ar fi transmis, în mai multe rânduri că nu este ajutat de Consiliul județean în problema încălzirii contralizate.
”Președintele Consiliului județean, Sorin Frunzăverde, a făcut demersuri la București pentru obținerea a 900.000 de lei, bani destinați prelungirii contractului de furnizare a gazelor naturale necesare sistemului de termie, a declarat Valentin Rusu. Chiar astăzi (ieri, n.n.) într-o convorbire telefonică cu domnia sa, am fost asigurați că orașul va avea căldură și apă caldă și în continuare. De aceea, nu mi se pare întemeiat ceea ce spune actualul primar în legătură cu faptul că n-ar fi sprijinit de Consiliul județean.”
Dar, în acest context, susține Valentin Rusu, apar mai multe necunoscute. City-managerul Reșiței, Aurel Gheorghiu, și-a înaintat demisia, aprobată marți de primarul Stepanescu.
”Ne întrebăm care ar fi motivul demisiei? spune Rusu. Oare faptul că licitația pentru cele opt noi puncte termice ale municipiului a fost câștigată de o firmă din Sibiu, Baltour, care se pare că a subcontractat lucrările societății Domino Construct? Cine administrează această societate? Conform evidenței firmelor, chiar Aurel Gheorghiu, city-managerul orașului, care a fost și președinte al comisiei de licitație pentru cele opt puncte termice.”
Mai mult, susține și Sorin Simescu, viceprimarul municipiului, caietul de sarcini al acestei licitații nu a fost aprobat în Consiliul local, deși este vorba de o lucrare în valoare de 2,5 milioane de euro.
Și cum săbiile scoase din teacă în această perioadă preelectorală se dovedesc tot mai ascuțite, primarul Mihai Stepanescu, aflând despre conferința de presă a deputatului democrat-liberal, a organizat un breefing, tot ieri, pentru a aduce explicații cu privire la demisia city-managerului reșițean. Stepanescu a declarat că în urma verificărilor efectuate în procesul de derulare al contractului de execuţie a celor opt centrale termice de cartier, Aurel Gheorghiu a fost găsit în „imoralitate” şi nu în „ilegalitate”, chiar şi aşa, solicitîndu-i demisia. Aurel Gheorghiu a deţinut funcţia de şef comisie licitaţie care a atribuit execuţia celor opt centrale de cartier. Licitaţia afost contestată, iniţial, apoi s-a renunţat la acest demers. Firma care a contestat licitaţia a primit lucrări în subcontractare, la execuţia centralelor. De asemenea, o companie de construcţii al cărei acţionar şi administrator este Aurel Gheorghiu execută o lucrare la o centrală termică, de asemenea ca subcontractor. În urma descoperirii acestui fapt, Gheorghiu şi-a dat, ieri, demisia din funcţia de administrator al orașului.
Primarul Mihai Stepanescu a declarat presei că Gheorghiu nu s-a aflat în incompatibilitate, deoarece nu deţinea statutul de funcţionar public, ci acela de personal contractual. De asemenea, Stepanescu a precizat că, potrivit legii, nu Consiliul local pregăteşte şi aprobă, din punct de vedere tehnic, caietele de sarcini pentru licitaţiile referitoare la achiziţii ci doar la cele privind serviciile publice.
Între timp, această endless story, această saga contemporană a termiei reșițene, continuă.