La a doua privire

Sub acest generic reiau o parte dintre comentariile și eseurile mele apărute în ultimii ani pe diverse suporturi mass-media, lor adăugându-li-se, desigur, altele noi, în consonanță cu evoluția evenimentelor. Ele vin, într-o anumită măsură, în completarea temelor dezbaterilor televizate de la Banat TV, încercând să se constituie într-un model sau poate doar într-o simplă unealtă de înțelegere a realității. Sper să vă fie de folos.

Războiul celor vechi

Cu ani în urmă – şi parcă şi acum – Terasa de la Baalbek ne înflăcăra imaginaţia. O construcţie inexplicabilă, numită neconvenţional „terasă“, devenea piatra de temelie a unui acribic şi amplu efort argumentativ în favoarea prezenţei pe Terra, cu zeci de mii de ani în urmă a reprezentanţilor unei sau unor civilizaţii extraterestre. Lua fiinţă astfel „paleoastronautica“, o „ştiinţă“ ce-şi propunea să demonstreze incontestabila vizită a unor paleoastronauţi în sânul celor mai vechi civilizaţii pământene. Erik von Daniken, binecunoscutul promotor al teoriei paleoastronautice, îşi făcuse un titlu de glorie din a demonstra, servindu-se de argumente istorice, arheologice şi geologice, că paleoastronauţii au existat şi au influenţat decisiv civilizaţia Terrei. Terasa de la Baalbek, „construită“ din lespezi enorme, ar fi fost, în concepţia lui Daniken şi a altor autori, un imens spaţioport, o colosală platformă de aterizare pentru virtualele vehicule spaţiale ale pretinşilor vizitatori spaţiali. Argumentul zdrobitor îl reprezintă, crede scriitorul, faptul că nici acum, cu mijloace moderne, astfel de imense lespezi de piatră n-ar putea fi prelucrate, finisate şi transportate.
Din păcate, însă, Baalbek-ul este bombardat frecvent de israelieni, aşa cum și oraşe ale evreilor au fost lovite de miliţiile libaneze Hezbollah. Urmaşii, probabil, ai celor mai vechi civilizaţii de pe glob ne destramă brutal nostalgia după Daniken şi teoriile sale, învăluind în fumul exploziilor, una din cele mai vechi arii de pe Terra, leagănul unor civilizaţii care au marcat profund evoluţia omenirii. Mulţi dintre observatorii şi teoreticienii conflictelor mondiale, alături de cercetătorii fenomenului religios şi cel sociologic, chiar şi misticii diverselor religii, autorii de ficţiune, prevăd izbucnirea unui al treilea război mondial chiar din această zonă. Pentru că toate marile conflicte militare ale umanităţii au avut, iniţial, un caracter local. Texte codificate din cărţi şi manuscrise vechi ale umanităţii proorocesc drept preludiu al Apocalipsei un atac nuclear asupra Israelului din partea uneia dintre ţările arabe din zonă. Toate acestea pot fi, desigur, speculaţii. Tragic e însă faptul că Orientul Mijlociu rămâne etern o zonă fierbinte a planetei, o arie a suferinţei şi intoleranţei, în care conflicte extraordinar de vechi răbufnesc cu furie, într-o lume în care, de altfel, războiul şi distrugerile n-au încetat niciodată total, oricât de civilizaţi am dori să părem că suntem.