Sistemul binar de stocare a datelor ar putea intra în amurg în câțiva ani, susțin specialiștii în domeniu. De fapt, este evident că domeniul informatic și digital a înregistrat cea mai explozivă evoluție în ultima vreme, multe dintre realizări ținând parcă de domeniul science-fiction-ului. Chiar dacă pare deocamdatã puțin probabil, s-a și glosat mult pe marginea ideii că de fapt tehnologia computerelor ar fi fost livrată umanității de către o inteligență extraterestră. Inventarea tranzistorului și a microcipului a eliminat toate monstruozitățile mecanice care se anunțau a fi construite de mințile inginerești ale umanității. Calea tehnologiei electronice a scurtat enorm drumul cãtre civilizația avansată, ducând la o serie de sisteme de comunicație și stocare a datelor fără precedent. Sistemele de computere permit acum simulări extraordinare, în mai toate domeniile, de la cel industrial până la astronomie, meteo, media etc., ceea ce nici nu puteam visa cu câțiva ani în urmă. Iar cursa către sisteme tot mai complexe și masive de stocare a informației continuă.
Dacă ne referim la discurile optice, numai, acestea erau, până la un moment dat, inscripționate în cod binar, cu două semne: 0 și 1. O nouă tehnologie, însă, denumită MODS (Multiplexed Optical Data Storage) se bazează pe o idee simplă, desprinsă din epoca discurilor de pickup: modificarea unghiului de reflexie a razei laser care citește discurile. Datorită faptului că acum pot fi recunoscute 332 de feluri de reflexie, și fiecare poate fi interpretat ca un cod de sine stătător, capacitatea de stocare a unui disc obișnuit e posibil să fie mărită până la 1 terrabytes, adică 1.000 gigabytes. Tradusă în timp, această valoare înseamnă nu mai puțin de 472 ore (peste 19 zile) de înregistrare video! Asta în timp ce CD-urile obișnuite au de regulă o capacitate de stocare de circa 700 de megabytes, adică vreo 80 de minute de înregistrare, dacă materialul nu e foarte comprimat. Doar DVD-urile (Digital Video Disc) beneficiază de o capacitate mai mare de înregistrare – ceva peste patru gigabyts – fapt care permite redarea în condiții mult mai bune de calitate a materialelor video care nu mai trebuie comprimate și decomprimate, așa cum se întâmplă acum cu CD-urile. Dar, spre fericirea caselor de discuri și a studiourilor de film, încă nu existã un player care să poată decodifica în timp real fluxul de informații, cu toate că problema va fi rezolvată până cel târziu 2015, după cum susțin cercetătorii. Mai trist e că în informațiile care parvin pe diferite canale de la institutele de cercetare din domeniu, nu e niciodată notat faptul că tehnologia unui super CD de un terrabyt a fost pusă la punct de un român.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu