Muncitorii români din Italia – primii la decesele cauzate de accidentele de muncă

O statistică tristă prezentată marți, 7 iunie, a.c., la Reșița, de expertul italian Paolo Nardozza, arată că în anul 2009 în Italia au suferit accidente de muncă nu mai puțin de 18.469 de români. Conaționalii noștri au produs, adică, în anul de referință citat, 15,5 la sută din accidentele de muncă ce aparțin muncitorilor străini din peninsulă. În același an, 2009, în Italia au murit 42 de români, ceea ce reprezintă 29 la sută din totalul accidentelor mortale în care sunt implicați muncitori străini. Pentru a vă face o idee, ecuadorienii au suferit accidente mortale în proporție de 1,4 la sută, în anul 2009.
Această realitate îngrijorează autoritățile italiene, a declarat marți Paolo Nardozza, în cadrul uni seminar al proiectului ”Securitatea la locul de muncă”, cofinanțat prin Fondul Social European, și care d-a desfășurat la Casa de Cultură din Reșița, în prezența coordonatorilor proiectului și a unor specialiști din domeniul securității muncii. Nardozza a susținut o amplă prezentare a problemelor și legislației italiene în materie de protecție a muncii, rolul proiectului fiind de fapt acela de a sensibiliza atât angajatorii cât și angajații asupra pericolelor care îi pândesc dacă nu respectă normele de securitate în muncă. În legislația italiană actuală dar și în cea românească, muncitorul nu e sancționat pentru încălcare normelor, ci doar angajatorul. Accidentele de muncă subțiază anual bugetul Italiei cu peste 40 de miliarde de euro, adică 2 la sută din PIB-ul statului peninsular, în timp ce pentru cercetare se alocă un procent de 0,5, 0,8 la sută din PIB.
”E insuportabil de mult pentru țara noastră, susține Paolo Nardozza, de aceea milităm cu toate mijloacele pentru conștientizarea tuturor celor implicați spre a respecta aceste norme. Sănătatea și siguranța în muncă sunt drepturi constituționale iar formarea în acest domeniu trebuie să fie continuă. ”
Nu există o explicație clară pentru acest impresionat procent de accidente de muncă produse de români, printre care, cu siguranță și cărășeni, în Italia. Un posibil motiv ar fi acela că în construcțiile italiene lucrează foarte mulți români. Numărul mare al acestora nu influențează însă pe cel al accidentelor de muncă, pentru că alte nații care muncesc în Italia, în număr egal, produc mai puține accidente.
În italia au murit în 2010 1.000 de persoane în accidente de muncă dar numărul acestor tragice evenimente e în scădere, pentru că în 2007 au fost 1.300 de decese. Cheltuielile, însă, se mențin, din păcate iar aceste date statistice sunt doar cele oficiale, pentru că, susține Nardozza, multe dintre accidente nu sunt raportate.

Uniunea Judeţeană C.N.S.L.R. Frăţia - Timiş, împreună cu partenerii de proiect S.C. Casablanca Services S.R.L. şi Asociaţia Colfasa continuă seria evenimentelor destinate transferului de bune practici europene din domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, ne informează managerul de proiect Beatrice Caitanu. Astfel, săptămâna aceasta, expertul italian PAOLO NARDOZZA, consultant în formare pe tema securităţii şi sănătăţii în muncă, a organizat o serie de seminarii şi întâlniri cu reprezentanţii sindicatelor şi angajaţi din diverse sectoare de activitate în vederea schimbului de bune practici cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă pe şantierele de construcţii şi alte sectoare de activitate, unde rata accidentelor de muncă continuă să se menţină ridicată: exploatare forestieră, siderurgie etc.
Astfel, programul expertului italian a cuprins două seminarii pe tema managementului calităţii şi securităţii în muncă, desfăşurate la Timişoara şi Reşiţa şi două mese rotunde cu reprezentanţi ai sindicatelor din Timişoara şi Hunedoara.
Participanţii la evenimentele acestei săptămâni dedicate schimbului de bune practici în materie de securitate şi sănătate în muncă au generat următoarele concluzii comune:
• Deşi legislaţia în vigoare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă este respectată în majoritatea companiilor, conformarea cu aceasta urmăreşte mai mult partea administrativă, decât partea practică;
• Se simte o nevoie acută a creşterii gradului de conştientizare al lucrătorilor, dar şi al angajatorilor cu privire la necesitatea respectării normelor de securitate şi sănătate în muncă;
• Evaluarea riscurilor trebuie să fie un proces continuu şi asumat de către toţi angajaţii, indifierent de sectorul de activitate;