Speram să nu mai am ocazia să scriu despre natură decât în termeni elogioşi, în metafore şi figuri de stil care să încerce a fi comprehensive pentru măreţia şi durabilitatea ei. Din nefericire, însă, dramele tot mai dese provocare de fenomenele naturale mă determină să (-mi) reamintesc cât e de important ca această splendoare să rămână intactă, să dăinuiască aidoma unui „sistem“ întrepătruns miraculos cu existenţa noastră şi de care, până la urmă, depinde viaţa noastră, a tuturor. Îmi place enorm natura, dar, evident, nu fac parte din militanţii activi împotriva deteriorării ei, cum sunt cei de la Greenpeace sau alte organizaţii similare radicale. Găsesc însă cu cale să observ că inconştienţa umană nu face decât să pună pas cu pas în operă avertismentele considerate poate puerile ale autorilor de SF, care au scris sute de capodopere pe această temă sensibilă. Lumile dramatice imaginate de ei, în eventualitatea distrugerii iremediabile a naturii, ar fi trebuit să pună pe gânduri şi pe cel mai sceptic şi nepăsător industriaş, care crede că, odată cu dispariţia sa fizică, se va încheia şi ciclul civilizaţiei umane pe Pământ şi, deci, oricum nu mai e nevoie să-şi bată capul cu viitorimea. Scriitorii de literatură de anticipaţie, scenariştii, dar şi oamenii de ştiinţă vorbesc de ani de zile despre efectul de seră, despre încălzirea globală, despre întunecarea globală. Noţiuni ce păreau, însă, abstracte. Până acum, când asistăm neputincioşi la chiar fenomenul de încălzire globală. Acestea sunt unele dintre primele simptome: furtuni catastrofale, fenomene meteo extreme, tendinţa spre două anotimpuri, acolo unde erau patru. Natura se dovedeşte de departe cel mai democratic element: loveşte neaşteptat de puternic şi acolo unde performanţa economică e un lucru vădit şi, teoretic, ar fi existat mai multe mijloace de apărare. Acolo unde cicloanele nu erau un fenomen neobişnuit, forţa, monstruozitatea lor actuală fiind, de fapt, dramatica necunoscută din respectiva ecuaţie. Toate manifestările naturale, toate fenomenele meteo sunt, cu siguranţă, exacerbate în ultimii ani, se vede asta cu ochiul liber. Ploile sunt mai multe şi mai acide, soarele arde în loc să încălzească, pentru că pătura de ozon s-a rarefiat.
Priviţi afară sau la buletinele de ştiri! Prăbuşiri de temperatură cu peste 20 de grade de la o zi la alta. Drumuri blocate de zăpadă, la o zi, două, după ce oamenii încă mai mergeau la iarbă verde, în haine de vară. Te uiţi, neputincios, la inutilele haine de toamnă sau de primăvară din dulap, te scarpini în creştetul capului şi îşi spui: parcă în copilăria sau adolescenţa mea nu era aşa. Ceva s-a schimbat…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu