Sună pompos? Da și nu, pentru că această Reșiță, de care tot spunem că ne-am plictisit, dar pe care o iubim necondiționat, a coborât suficient de mult pentru a fi cazul să renască. Să renască din ce? Din tradiție? Din amintiri? Din nostalgice reverii? Câte puțin, probabil, din toate astea dar, extrem de important, să renască dintr-o viziune coerentă, profesionistă, atașată unor valori recunoscute ale urbei de la poalele Semenicului. Nu în ultimul rând, avem nevoie de o renaștere spirituală și morală, deși poate că nu de spirit a dus Reșița lipsă în acești ani, ci de soluții economice, de o viziune deschisă asupra propriei evoluții. În țară, cu toată criza și cu toate calamitățile provocate de guvernanți nătângi dar rău intenționați, lucrurile se mișcă. Ne-am obișnuit să judecăm realitățile românești prin filtrul obturat de mentalități întârziate și de ineficiență al municipiului de pe Bârzava. România nu e nicidecum o Reșiță mai mare, ci o țară în care mulți dintre cetățenii săi au luat-o înainte. Există sărăcie, corupție, inechitate, dar, oamenii se mișcă, investesc, creează locuri de muncă, dincolo de piedicile fiscale de tot felul. Noi ne consumãm în sterile atacuri politice, la „ei“, în „cealaltă“ Românie, se avansează. Chiar și orașele județului se dezvoltă inegal. Unii lideri politici acceptă, chiar dacă ipocrit, că Reșița trebuie mai întâi integratã în România și abia apoi în Europa.
Reșița stagneazã, deși nu vrem ca afirmațiile noastre să fie categorice, pentru că, pe alocuri, și aici s-a mai mișcat câte ceva. Cu municipiul, însă, trebuie făcut un pariu. Mai ales, acum, spre sfârșitul unui nou mandat pe care actualul primar l-a derulat în general sub semnul lamentărilor. Cine să-l facă, însă? Un rudiment de campanie electorală a început, deja, cu doi ”actori” care-și trimit săgeți înmuiate în currara prin mijloacele mass-media reșițeană, care le preia, vrând-nevrând mesajele. Mihai Stepanescu, primarul în exercițiu, se folosește de mijloacele administrației sale, somându-l electoral (așa cum a făcut-o și cu lucrările ISPA, care i-au ”deranjat” imaginea) pe Gheorghe Filipescu, cel care și-a anunțat primul intenția de a candida la primărie, să-și termine lucrările de prin oraș, dar ritmicitatea finanțării pentru aceste lucrări se spune că nu există. Candidatura lui Filipescu pare, în acest context, mai degrabă izvorâtă din orgoliu decât dintr-un calcul profund al posibilităților de relansare a municipiului. Iar cea posibilă a lui Stepanescu, e deocamdată cețoasă, pentru că USL nu adecis oficial pe cine va susține. În această ecuație, a mai apărut un ”actor”. Fostul primar, Liviu Spătaru, cu aparatul său de campanie, pe post de consilier neoficial al lui Gheorghe Filipescu. Ce-l va sfătui profesorul universitar pe omul de afaceri să facă pentru a cuceri iremediabil inimile reșițenilor, rămâne de văzut.
Acestea sunt datele problemei, deocamdată. Sigur că probabil nu vom avea de-a face doar cu ”Stepanescu+reșițenii=love” sau cu Filipescu+reșițenii=love”, pentru că această situație chiar ar fi dramatic de limitată. Așa că așteptăm cu interes variante.
Administrația nu e un panaceu, nu putem aștepta totul de la aleșii noștri. Mai e nevoie și de propriul nostru interes spre a trăi într-un oraș civilizat și prosper. Se spune că orice schimbare, cât de importantă ar fi ea, începe cu tine însuți. Câți dintre noi avem curajul să ne schimbăm propria viziune despre traiul într-un oraș aflat în mileniului III, care, din nefericire, nu e la nivelul acestui mileniu?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu