Irina Botgros
S-a întâmplat să vizitez prima data Marea Britanie in februarie, anul acesta si mi-am promis ca revin, iar dupa 7 luni am aterizat din nou la Londra.
In copilarie am avut ocazia sa vad Austria, Germania, Ungaria, insa cind spui ,,Anglia,, parca te invaluie o altfel de magie, o magie a civilizatiei cosmopolite, a englezilor care nu sunt deloc ,,reci si distanți,, , a peisajelor de un verde care parca doare de atita intensitate si frumusețe, maretia cladirilor impozante cu o arhitectura care te copleșește.
,,Când un om este plictisit de Londra este plictisit de viață, pentru că în Londra există tot ce-ţi poate oferi viata, spunea Samuel Johnson, unul dintre cei mai importanţi autori ai literaturii britanice a secolului 18. Intorcindu-ma acasa, i-am dat dreptate.
Daca m-ar intreba cineva ce inseamna pentru mine sentimentul de libertate sufleteasca as raspunde fara ezitari: Londra, cu Oxford Street, unde te poti relaxa doar privind trecatorii, atit de diferiti, dar cu aceleasi puncte comune: bun gust, eleganta, modernism si stil. Urmarindu-i, te simti de parca ai viziona un film artistic in care eroii sunt manechine prezentând moda. London Eye, Tower Bridge sau Big Ben–ul, Westminster Abbey, Muzeul National de Istorie sau parcurile pline de flori si veverițe, odata vizitate iți vei dori mereu sa le revezi, asemeni unui film bun de dragoste.
Cum m-am indragostit de Bath…
Insă mergând mai departe, spre Somerset, o regiune din sud–vestul Angliei, ajungi intr-un orasel amplasat intre coline și dealuri, o localitate care aduce – păstrând proporțiile, desigur, - cu Băile Herculane, din Caraș-Severin. Bath este renumit pentru băile romane care datează din anii 43 î.Hr., construite de romani, datorita existenţei în regiune a apelor termale. Izvoarele termale erau, de altfel, cunoscute înaintea stăpânirii romane, fiind primele ape termale din Anglia. Oraşul devine în timpul domniei reginei Elisabeta I a Angliei o localitate balneară, si ulterior un punct de atracție turistică, fiind zilnic vizitat de turiști de tot felul de nații.
Centrul Bath-ului, cu The Abbey Church of Saint Peter and Saint Paul, de o frumusețe impresionantă, cladirile atit de vechi iți insufla istorie parcă prin fiecare caramidă, grupurile de turiști asiatici, germani, italieni pe fața carora citești foarte ușor entuziasmul pentru ceea ce vad in jurul lor, totul dar absolut totul, te duce cu gindul la cel mai frumos basm…din care, parcă, lipsesc doar printesele cu rochii impunatoare si trasurile cu cai.
La fiecare pas intilnesti numeroase clădiri istorice, care datează mai ales din perioada georgiană, una dintre cele mai cunoscute fiind Royal Crescent. Din curiozitate, mi-am dorit să urc pe coline doar pentru a vedea mareția orasului de undeva de sus, Bath-ul fiind contruit pe un fel de terasamente. Deși nu e un oraș mare, nu iți ajunge o singură zi sa-l vizitezi, deoarece la fiecare pas descoperi locuri pe lingă care nu poți trece fară să nu-ți doresti sa ramâi. Parcurile foarte mari, pline cu flori aranjate cu o grija excesivă, si tunse parcă ,,enervant,, de meticulos, parcuri in care tinerii stau pur si simplu intinși pe iarbă ( acolo este voie) si admiră veverițele, care vin si iti culeg din mână semințe sau alune, pescarușii pe care ii auzi la tot pasul, intreg orașul insufla romantism, eleganță și candoare, combinate cu un irezistibil aer medieval.
Mi-a fost dor de Bath incă dinaintea plecarii spre Romania, am părăsit Marea Britanie cu inima cumva strinsă, dar cu siguranța sufletească ce mă face să cred ca il voi revedea din nou si din nou… asa cum s-a intimplat si prima dată in februarie, și a doua oară in septembrie!
,,E de-ajuns sa iti doresti ceva cu adevarat pentru ca tot Universul să conspire la indeplinirea dorintei tale ( Coelho),” nu-i așa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu