L-am cunoscut personal pe Mircea Geoană, cu ocazia diverselor peregrinări jurnalistice. Am stat de vorbă de câteva ori, inclusiv aici, în Caraș-Severin. Prima dar și a doua și chiar a treia impresie despre el e una, fără doar și poate, agreabilă. Un intelectual fin, o personalitate specială dar nu una de tip ”dreamer”, cum ar spune englezul, un gânditor abstract, fără legătură directă cu clocotul realității. Dimpotrivă, aș spune. Un om aplicat, cu putere de sinteză asupra resorturilor actualității. Cu o abordare vivace și inteligentă a lucrurilor. Nu mi s-a părut a nu fi un om politic, din contră. Mi-a dat impresia unui politician versat, dar nu în sensul degradant al cuvântului. O personalitate versatilă, modernă, departe de eticheta pe care i-o pusese cu acea celebră viclenie roșie, Ion Iliescu. Mai multe dovezi stau în sprijinul acestor afirmații, dar acum e futil să le mai înșirăm pe toate aici. E sufficient să spunem că lui Mircea Geoană nu i-a lipsit mult să-l bată pe Traian Băsescu, a împins PSD spre modernitate, spre a deveni o forță social-democrată în consonanță cu standardele moderne. Cu atât mai mult ceea ce se întâmplă acum seamănă mai degrabă cu comportamentul de haită ce vine din cavernele preistoriei. Adică doborâm adversarul mai puternic la pământ, apoi sărim toți pe el și mușcăm, schelălăind, doar, doar vom ajunge, în gașcă, să-i dăm lovitura de grație. Să nu se mai ridice. Să scăpăm de un concurent, care ne ia ”femelele și hrana”. Recursul la atitudinile ipocrite ale pretinselor structuri de integritate interne din PSD, apăsarea deșănțată pe pedala normelor de partid – care în alte cazuri s-au dovedit excesiv de blânde – trimit pe social-democrați într-o zonă, aș spune a ridicolului, dar termenul nu e foarte potrivit, pentru că PSD se poartă mai degrabă ca un partid bolșevic. Rictusurile lui Iliescu și Năstase din ultima vreme, atunci când fac declarații depsre Mircea Geoană, sunt tot atâtea revelații asupra apariției unui current periculos în PSD. O întoarcere la niște origini obscure, feseniste. Nu spun noutăți aici, o bună parte din presa acestor zile cometează, poate cu mult mai bine, ceea ce încerc să constat. Spune doar că PSD se îndreaptă acum, în an preelectoral, spre o autodiscreditare care-I va face rău la alegeri. Adică, cine e acest Dan Șoavă? Ce integritate reprezintă acest obscur tânăr, cățărat peste noapte în structurile de autoreglementare ale partidului? Cine e, până la urmă, chiar Victor Ponta? Un procuror cu frustrări enorme și cu ambiții pe măsură, ca mulți alții din breasla lui, varianta tânără a lui Ion Iliescu. Mărturisesc că la început mi-a plăcut de Ponta. Părea inteligent, tânăr, cu abilități de lider. Acum, însă, mi se pare doar un șef de haită.
Până la urmă, are dreptate Mircea Geoană. Sigur că poate începe o nouă viață politică. E încă tânăr. Dar, ca un politician autentic, știe că trebuie să fie consecvent cu valorile pe care și le-a asumat și le-a promovat. Știe exact că a fi om politic valoros trebuie să continui să te revendici de la un curent de gândire și practică în spiritual căruia te-ai format. Aceste lucruri sunt însă dificil de înțeles pentru mulți din PSD, partid, care, după părerea mea, face un mare pas înapoi dacă renunță la Mircea Geoană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu