Există un „strat“ versat şi ocult din politică, format din „politicieni“ ce consideră acest „nobil principiu uman“ – destinat odinioară să determine mai binele societăţii, să se pună cu onoare în slujba cetăţeanului – drept o simplă anexă la propriile lor interese. Aceşti politicieni au descoperit o armă formidabilă: trecutul cu influenţe securiste sau nu al unor personalităţi. Este o armă care, chiar dacă are două tăişuri, reprezintă o putere formidabilă în mâinile celor ce o manipulează. S-a profitat de fatala ezitare a însănătoşirii vieţii sociale, politice şi chiar culturale româneşti, imediat după 1989, pentru ca acum să se ivească din teacă lama ascuţită a presupuselor colaborări cu, elegant spus, dezavuata Securitate, care taie în carne vie. Din păcate, însă, acea dorită şi necesarmente morală limpezire a lucrurilor, care trebuia să vină după 1990, nu vine nici acum, Nu există o acţiune programatică, o dezbatere publică serioasă asupra acestor aspecte, pe care românii au dreptul să le recepteze aşa cum trebuie şi nu arbitrar. Apar numai fragmente periculoase din cadrul unor acţiuni politice subversive şi oculte, menite a distruge adversari politici şi tot felul de competitori pe piaţa elitei româneşti, care trebuie, la un moment dat, îndepărtaţi cu orice chip. Nu spun, desigur, noutăţi, subiectul a fost, într-o oarecare măsură, expediat în banalitatea determinată de întoarcerea pe toate feţele, de cine a vrut şi cine nu a vrut, dar efectele sale sunt grave.
Consideraţiile de faţă mi-au fost determinat, în parte, de un aspect definitoriu, cred, pentru ceea ce afirmam. CNSAS nu a fost în stare să furnizeze dovezi despre presupusa colaborare a lui Varujan Vosganian cu Securitatea! I-a trimis o scrisoare în acest sens. Ce folos? Omul a pierdut, la momentul respectiv, înalta funcţie de comisar european pe baza unor afirmaţii ale unui fost securist – Liviu Turcu – un aşa-zis dizident (!?) (de ce s-o mai fi făcut securist, să păzească realizările comunismului, dacă era atât de dizident?), care apare, fantomatic, şi face afirmaţii neacoperite, în plin proces de otrăvire a societăţii româneşti. Pe de altă parte, nici CNSAS nu trebuie să dea astfel de verdicte. După părerea mea, nici nu are oameni abilitaţi pentru asta, chiar dacă poate ei sunt animaţi de bune intenţii. Iar armeanul Vosganian – pe care am avut ocazia să-l audiez la Reşiţa – este un tip sclipitor. Citiţi-i cărţile şi vă veţi convinge!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu