joi, 28 aprilie 2011

Mario Balint: Discuțiile aleșilor locali sunt de secol XIX

Un seducător excurs prin lumea politicii, administrației, a presei, a puterii, în general, s-a derulat la ”Dincolo de aparențe”, avându-l invitat pe jurnalistul Mario Balint, analist, totodată, de securitate, un concept-cheie în noile așezări și reașezări mondiale de putere. Mario Balint are în general viziuni decise, aplicate, în ce privește evoluția fabulos de rapidă a sistemelor. România, din păcate, în concepția sa, se dovedește aproape total desincronizată de marile politici mondiale, ajungând să nu mai reprezinte nimic în deciziile globale. De aceea, ar fi nevoie de o rapidă reconectare la trendul civilizațiilor dezvoltate dar, din păcate, discuțiile mioritice, inclusiv cele din consiliul local reșițean - pentru a oferi un singur exemplu - aparțin secolului XIX și nu secolului XXI.

luni, 25 aprilie 2011

Ziaristul Mario Balint - invitat la ”Dincolo de aparențe”

Jurnalistul Mario Balint, corespondent special al Radio România Actualități, vine miercuri, 27 aprilie, la Banat TV, invitat al emisiunii ”Dincolo de aparențe”, pentru o discuție amplă despre jurnalismul de front, despre starea actuală a mass-media și alte subiecte de actualitate din universul comunicării.

Totul, într-un dialog cu Daniel Botgros, numai la Banat TV, de la ora 20.15 și vineri, în reluare, de la 21.45.

SECURITATEA IC ŞI PMC
Motto: „Cei nedoriţi, care fac lucruri de neiertat pentru cei nerecunoscători”.

”În secolul nostru, SECURITATEA devine axul central pe care se fundamentează dezvoltarea economică şi, în consecinţă, bunăstarea socială. Astăzi, securitatea este un PRODUS DE CONSUM, cu o piaţă proprie şi standarde de calitate specifice. Sfîrşitul Războiului Rece a modificat, fără îndoială, balanţa de putere mondială. Vechile probleme ale lumii contemporane, precum creşterea demografică necontrolată în unele regiuni şi îmbătrînirea dramatică a populaţiei în altele, reducerea rezervelor de apă, hrană şi resurse energetice, degradarea mediului etc., s-au acutizat şi au efecte nebănuite. În plus, altele noi şi-au făcut apariţia: terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, crima organizată. Intensificarea conflictelor locale şi regionale, determinate, în principal, de cauze de natură etnică, religioasă, teritorială sau ideologică, dar cu un puternic substrat economic, au impus dezvoltarea şi perpetuarea mijloacelor non-militare de soluţionare, instrumentul militar constituind ultima măsură dorită. Globalizarea transcende toate aceste caracteristici ale lumii moderne. Fenomenul favorizează atît creşterea economică şi dezvoltarea, prin integrarea economiilor lumii, cît şi aspecte mai puţin dorite, precum accentuarea decalajelor economice şi a sărăciei în unele zone, migraţia ilegală, mondializarea criminalităţii etc. Sporirea gradului de interdependenţă şi interacţiune în plan economic, tehnologic, cultural şi politic determină o evoluţie similară şi în planul securităţii, cu implicaţii importante în domeniul creşterii stabilităţii relaţiilor internaţionale.” (fragment dintr-un articol postat recent de Mario Balint pe blogul său personal)

miercuri, 20 aprilie 2011





Emisiunea Dincolo de Aparente de la Banat TV, din seara de miercuri, 20 aprilie, l-a avut ca invitat pe preotul Josef Csaba Pal, arhidiacon romano-catolic de Resita, din partea Bisericii Romano-Catolice. Sfiintia sa a retrait, impreuna cu realizatorul Daniel Botgros, momentele dinaintea Invierii Domnului, evocand astfel cea mai insemnata sarbatoare a crestinatatii. Si anul acesta, ortodocsii si catolicii sarbatoresc Sfintele Paste impreuna.

luni, 18 aprilie 2011

La a doua privire

Sub acest generic reiau o parte dintre comentariile și eseurile mele apărute în ultimii ani pe diverse suporturi mass-media, lor adăugându-li-se, desigur, altele noi, în consonanță cu evoluția evenimentelor. Ele vin, într-o anumită măsură, în completarea temelor dezbaterilor televizate de la Banat TV, încercând să se constituie într-un model sau poate doar într-o simplă unealtă de înțelegere a realității. Sper să vă fie de folos.

Războiul celor vechi

Cu ani în urmă – şi parcă şi acum – Terasa de la Baalbek ne înflăcăra imaginaţia. O construcţie inexplicabilă, numită neconvenţional „terasă“, devenea piatra de temelie a unui acribic şi amplu efort argumentativ în favoarea prezenţei pe Terra, cu zeci de mii de ani în urmă a reprezentanţilor unei sau unor civilizaţii extraterestre. Lua fiinţă astfel „paleoastronautica“, o „ştiinţă“ ce-şi propunea să demonstreze incontestabila vizită a unor paleoastronauţi în sânul celor mai vechi civilizaţii pământene. Erik von Daniken, binecunoscutul promotor al teoriei paleoastronautice, îşi făcuse un titlu de glorie din a demonstra, servindu-se de argumente istorice, arheologice şi geologice, că paleoastronauţii au existat şi au influenţat decisiv civilizaţia Terrei. Terasa de la Baalbek, „construită“ din lespezi enorme, ar fi fost, în concepţia lui Daniken şi a altor autori, un imens spaţioport, o colosală platformă de aterizare pentru virtualele vehicule spaţiale ale pretinşilor vizitatori spaţiali. Argumentul zdrobitor îl reprezintă, crede scriitorul, faptul că nici acum, cu mijloace moderne, astfel de imense lespezi de piatră n-ar putea fi prelucrate, finisate şi transportate.
Din păcate, însă, Baalbek-ul este bombardat frecvent de israelieni, aşa cum și oraşe ale evreilor au fost lovite de miliţiile libaneze Hezbollah. Urmaşii, probabil, ai celor mai vechi civilizaţii de pe glob ne destramă brutal nostalgia după Daniken şi teoriile sale, învăluind în fumul exploziilor, una din cele mai vechi arii de pe Terra, leagănul unor civilizaţii care au marcat profund evoluţia omenirii. Mulţi dintre observatorii şi teoreticienii conflictelor mondiale, alături de cercetătorii fenomenului religios şi cel sociologic, chiar şi misticii diverselor religii, autorii de ficţiune, prevăd izbucnirea unui al treilea război mondial chiar din această zonă. Pentru că toate marile conflicte militare ale umanităţii au avut, iniţial, un caracter local. Texte codificate din cărţi şi manuscrise vechi ale umanităţii proorocesc drept preludiu al Apocalipsei un atac nuclear asupra Israelului din partea uneia dintre ţările arabe din zonă. Toate acestea pot fi, desigur, speculaţii. Tragic e însă faptul că Orientul Mijlociu rămâne etern o zonă fierbinte a planetei, o arie a suferinţei şi intoleranţei, în care conflicte extraordinar de vechi răbufnesc cu furie, într-o lume în care, de altfel, războiul şi distrugerile n-au încetat niciodată total, oricât de civilizaţi am dori să părem că suntem.

luni, 11 aprilie 2011

Trupa "Celelalte Cuvinte" împlinește 30 de ani!

Update












Ovidiu Roșu, membru al legendarei trupe rock ”Celelalte Cuvinte”, vine miercuri seara la Banat TV. Muzică, artă, cultură dar și adminstrație, în viziunea lui Ovidiu Roșu, numai la Banat TV, de la ora 20.15. Realizator, Daniel Botgros.

vineri, 8 aprilie 2011

La a doua privire

Sub acest generic reiau o parte dintre comentariile și eseurile mele apărute în ultimii ani pe diverse suporturi mass-media, lor adăugându-li-se, desigur, altele noi, în consonanță cu evoluția evenimentelor. Ele vin, într-o anumită măsură, în completarea temelor dezbaterilor televizate de la Banat TV, încercând să se constituie într-un model sau poate doar într-o simplă unealtă de înțelegere a realității. Sper să vă fie de folos.

Balanța înclinată
Există oameni în România acestei perioade care nu simt deloc criza. Ba dimpotrivă, prosperă, duc o viață frumoasă, cu realizări materiale mult, mult, peste media. Nu sunt oameni de afaceri, nu sunt funcționari publici, în accepțiunea generală a cuvântului, care se chinuie cu ce le-a mai rămas din salarii după măsurile de austeritate, nu sunt nici politicieni. Sunt o castă. Una deja celebră: magistrații! S-a glosat foarte mult pe prestația acestor oameni puși să împartă dreptatea. S-a și generalizat, într-un mod de multe ori eronat, blamând o întreagă categorie socială pentru pozițiile unuia sau altuia dintre magistrați. Repulsia sau admirația față de judecători sunt vechi de când lumea, practic de când există instituția judecății. Cei blamați spun, la rândul lor, că justițiabilul nu e niciodată mulțumit. De aici și acerbele critici față de actul de justiție. Ne arată, cu suficiență, de la înălțimea poziției și salariilor lor, că nu înțelegem dreptul, că nu totul e așa cum pare din afară. Că o soluție diferită pronunțată în cauze absolut identice înseamnă de fapt o filozofie diferită a viziunii asupra actului de justiție. Nu contează că la capitolul Justiție avem poate cele mai mari probleme din Uniunea Europeană, pentru că europenii nu de naivi cer armonizarea practicilor judiciare. Adică exact ce nu se întâmplă la noi.
Cu rezerva că printre judecători și magistrați, în general, există mulți oameni remarcabili și că dreptul nu e o specialitate facilă, mai ales dacă o iei în serios, ne permitem însă să ne ridicăm împotriva unei anumite absurdități care guvernează soluțiile și pronunțările unor oameni ale căror decizii au un impact formidabil asupra justițiabililor. De aceea, vom oferi, cu permisiunea dv. dragi cititori, un exemplu local, dar cu valențe generale, în fond. Pentru că el poate cu ușurință fi translatat spre orice zonă românească. Bunăoară, câteva sute de funcționari publici din Primăria reșițeană se luptă de luni de zile cu justiția pentru un motiv cu eleganță spus curios: în urma unui control al Curții de Conturi Caraș-Severin, inspectorii de acolo (ne vom ocupa altădată și de ei, pentru că și aceia sunt o castă de neatins) au decis că sporurile pe care le-au primit acești oameni pe parcursul anilor 2008-2009-2010 sunt nelegale și trebuie returnate, deoarece funcționarii publici nu au dreptul să obțină venituri decât din câteva surse specificate de lege. Nu vrem să vă încărcăm cu detalii. Cert e însă că aceste sporuri, fără de care mulți dintre oamenii din primărie ar fi lucrat pe salarii „motivante” de 4-500 de lei, erau acordate în urma unui contract colectiv de muncă perfect legal și înregistrat ca atare la ITM. Pentru că legea salarizării e mai veche decât cea de funcționare a Curții de Conturi, cu care nu concordă. Paradoxal, pe exact același contract colectiv de muncă, angajații primăriei au mai câștigat în instanță de două ori (ultima oară în 2007). Acum, judecătorul Gabriela Șuhani de la Tribunalul Caraș-Severin a respins excepția de nelegalitate invocată de apărători: în fapt consilierul juridic al Cartel Alfa Caraș-Severin, Sorin Mocârț, care se luptă singur cu morile de vânt. Iar conducerea primăriei, reprezentată prin primarul Mihai Stepanescu, a acționat în judecată proprii angajați, cărora tot această conducere le-a oferit aceste sporuri, în loc să conteste în instanță hotărârea Curții de Conturi. În condițiile în care Curtea de Apel Timișoara sau poate chiar CEDO, dacă se va ajunge până acolo, nu va avea o decizie favorabilă acestor oameni, sute de angajați trebuie să returneze eșalonat sporuri (absolut modeste, dar carre adunate dau sume mari) de zeci de mii de lei fiecare, pentru care li s-a și făcut hârtii de impunere.  
Nu dorim în nici un caz să influențăm actul de justiție, așa cum ne-a fost deseori reproșat nouă, jurnaliștilor, care nu facem decât să ne constituim în transmițători ai ecoului public. Nici nu vrem și nici nu putem. Dar dacă democrația mai există în țara asta și, în acest context, împărțirea puterilor în stat nu e doar un  simplu enunț, atunci trebuie să semnalăm că uneori deciziile magistraților care nu împărtășesc deloc greutățile justițiabililor lor, pot frânge destine. Și nu unul, două, ci sute.      

marți, 5 aprilie 2011

Pavel Aghescu și Ioan Suru, la Banat TV

Update
Emisiunea de miercuri seara a avut în centru modelul de succes al Centrului ADAMS de la Slatina Timiș, care a putut consemna în cei 10 ani de existență sume totale investite de aproxiamtiv 1,25 milioane de euro, dar a însemnat și un excurs prin sistemul sanitar românesc, alături de sistemul economic și agricol.








Economistul Pavel Aghescu, directorul general al CASE SA, fost președinte-director general al Casei Județene de Asigurări de Sănătate, unul dintre fondatorii Centrului ADAMS de la Slatina Timiș, vine la ”Dincolo de Aparențe” însoțit de managerul de proiect, Ioan Suru. S-au împlinit zece ani de funcționare a centrului și peste 20 de ani de cooperare cu belgienii de la Geel. În plus, 7 aprilie este decretată Ziua Mondială a Sănătății. Pentru a face cunoștiință cu un adevărat model într-un domeniu extrem de sensibil - cel medico-social - nu ratați emisiunea de miercuri seara, de la ora 20.15. Realizator, Daniel Botgros. Numai pe Banat TV.

vineri, 1 aprilie 2011

La a doua privire

Sub acest generic voi relua o parte dintre comentariile și eseurile mele apărute în ultimii ani pe diverse suporturi mass-media, lor adăugându-li-se, desigur, altele noi, în consonanță cu evoluția evenimentelor. Ele vin, într-o anumită măsură, în completarea temelor dezbaterilor televizate de la Banat TV, încercând să se constituie într-un model sau poate doar într-o simplă unealtă de înțelegere a realității. Sper să vă fie de folos.

Medicamente… nocive

În România devine tot mai greu să-ți cumperi medicamente. Dacă, odată, ele constituiau o chestiune la care apelai doar la nevoie, tema medicamentelor a devenit un subiect la ordinea zilei, obiect de campanie electoralã și de tot felul de negocieri mai mult sau mai puțin oculte. De ce s-au transformat medicamentele în ceva atât de important și, mai nou, atât de frustrant? Pur și simplu din cauza costului. Prețurile la medicamente au explodat literalmente, generând probleme majore nu numai în rândul pacienților, dar și la nivelul instituțiilor de sănătate, farmaciilor sau al guvernanților. E drept, au apărut compuși farmaceutici complecși, de ultimă generație, mai scumpi decât clasicele produse românești, poate și cu acțiune mai eficientă. Dar, cu atât mai inaccesibili.
Problema e însă că și producătorii români urmează acest model. Fără investiții mari, cu aceleași substanțe active, dar, poate, cu un ambalaj mai modern, aceleași medicamente costă de te cocoșează. Banalele picături de nas, Bixtonim, au ajuns la peste doi euro flaconul de 10 ml. Și sunt un produs românesc. Am dat doar un exemplu, fără a mai vorbi acum de medicamentele cu adevărat scumpe. Aceste prețuri – generate de un sistem bazat exclusiv pe o idee de afaceri, și nicidecum una socialã – creează probleme majore. Spitalele își consumă din greu fondurile pe medicamente, casele de asigurări suportă sume uriașe pentru compensarea acestora, despre pacienți ce să mai vorbim? Singurii avantajați – firmele producătoare. Poate și farmaciile, deși au și acestea dificultăți în ceea ce privește rulajul unor medicamente scumpe.
Cât e, însă, preț real și cât vine de la diverși intermediari în această afacere? N-ar fi, probabil, greu de calculat. Dar acești doi factori, combinați, dau adevărata măsură a prețului la medicamente. Retragerile strategice ale unor tipuri de medicamente și compuși chimici de pe piață, pentru reintroducerea lor, după disperarea pacienților, cu ambalaje modificate și prețuri triplate, agresiva publicitate, toate fac parte dintr-o viziune de afaceri care rulează în domeniu cifre de afaceri de miliarde de euro. În plus, parcă avem tot mai multă nevoie de medicamente. Drept e că nici nu ducem o viață sănătoasă, dar asta vine, de asemenea, din zona standardului economic scăzut. E greu să respecți recomandările medicilor, ale nutriționiștilor, când câștigi ca în România. De aceea avem nevoie de tot mai multe medicamente. Care se dovedesc tot mai „nocive“ la buzunar.