luni, 23 mai 2011

Bata Marianov - vis de lemn şi metal










Dacă ai nesperata şansă să faci cunoştinţă cu sculptorul Bata Marianov, cu siguranţă această „întâlnire de gradul III” te va transforma. Profund. Se petrece, undeva, în tine, acolo în subtilitatea elementelor spirituale din care eşti compus. Nu trebuie neapărat să iubeşti sau să admiri sculptura ori arta, în general, pentru că personalitatea strivitoare a sculptorului german de origine română te va copleşi de o manieră la care nici nu te aşteptai. Pentru că Bata Marianov respiră cultură prin toţi porii săi. Este unul din acei oameni speciali care reuşesc, prin simpla prezenţă, să modifice ceva în aerul din jur, să te contamineze iremediabil cu dragostea sau măcar admiraţia pentru artă. Sau, pur şi simplu, pentru spirit. Unul dintre cei mai apreciaţi sculp­tori europeni la ora actuală, Bata Marianov, s-a născut la Ti­mişoara, în 1943. În 1970, ab­solvă Secţia de Sculptură a Ins­ti­tutului „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. În 1982, soţia sa, tot timişoreancă, de asemenea artistă plastică, pleacă în Germania, la studii, şi nu se mai întoarce. Fa­milia s-a întregit, însă peste doi ani, în 1984, când Bata Marianov a emigrat legal, împreună cu cei doi fii ai săi, Branco şi Vladimir. N-a fost deloc uşor, într-o metropolă – Frankfurt - , într-o ţară – Ger­mania – care nu ducea deloc lipsă de artişti. Cu toate că în acei ani nu exista exodul de români de acum, era foarte greu să te afirmi într-un asemenea context. Bata însă fugise, efectiv, îngrozit de proletcultismul acelor ani din cultură, mai ales din artă. Discursul său cultural, cum îl numeşte, n-a prins atunci nici măcar la nemţi, care-şi imaginau că toţi cei care vin din România sau din Est, în general, se vor mulţumi doar cu produsele lor alimentare de calitate, cu berea, cu obiectele vestimentare, cu maşinile sau cu te miri ce atracţii occidentale. Bata, însă, era croit din altceva. El voia, nestrămutat, să se impună cu arta sa, cu ideile sale culturale. A găsit acolo o societate artistică axată exclusiv pe elementul comercial. Cine vinde mai bine e cel mai bun! Globalizarea de tip american, cu Coca-Cola şi hamburgeri, subcultura, îşi făceau de cap şi îşi fac şi în continuare, nestingherite. Ne­plăcut pentru artistul român, ca­re îşi trage rădăcinile din genialitatea simplă a lui Brâncuşi. Pro­babil cu credinţa, însă, că până la urmă, şi pe Brâncuşi l-au recunoscut la adevărata sa valoare tot stră­inii, Bata Marianov a crezut, nestrămutat, în steaua sa şi a devenit unul dintre cei mai mari sculptori europeni în lemn şi metal.

Chemarea magică a originilor lemnului

Acum trăieşte mai mult în Ger­mania şi în sudul Franţei, dar şi-a luat casă şi pământ la Gărâna – celebra aşezare din Munţii Se­menicului, ridicată de coloniştii ger­mani şi austrieci din timpul Ma­riei Tereza. Patria jazz-ului, a manifestărilor culturale de tot fe­lul, a agroturismului, a aerului pur, de munte, i-a devenit foarte dragă lui Bata, care revine aici în fiecare an. A vrut să realizeze aici un centru cultural european. A în­temeiat, în 1996, fundaţia Arca, şi Simpozionul internaţional de sculp­tură. A adus la Gărâna, în vârful muntelui, mari sculptori de artă monumentală, care au turnat în lemn şi metal visele lor artistice. Dar, spune el, cu regret, nu i-a re­uşit. Sau, măcar în ceea ce priveşte centrul cultural european şi chiar mondial. Au apărut tot felul de dis­cuţii. A fost dezamăgit şi de au­torităţile judeţene din Caraş-Se­verin, de la acel moment, care i-au întors spatele când el n-a servit interesului lor politic. Nu s-a lăsat, însă. A găsit înţelegere la primarul Caransebeşului, Marcel Vela, cu sprijinul căruia a întemeiat un al doilea parc de sculptură monumentală, în Teiuş. Revine însă tot timpul la Gărâna, cu nostalgie. Discuţiile cu el sunt o adevărată încântare. Are darul extrem de rar de a atinge esenţa lucrurilor, în doar câteva tuşe, aşa cum numai marii oameni pot s-o facă.

O personalitate proteică

Activitatea sa artistică e impresionantă. A avut expoziţii personale în 1969, la Bucureşti, în 1973 la Timişoara, 1974, Milano, în 1975 la Bucureşti, în 1977 la Timişoara, în 1980 la Bassano, Italia, în 1982 la Lugoj, în 1984 la Piran, Iugoslavia, 1988 în Sar­dinia, 1989 la Mainz, Germania, în 1990 la Frankfurt pe Main, Ger­mania, 1992, de asemenea, în Germania, la Frankurt, în 1994 la Heidelberg, Germania, în 1994 la Frankfurt pe Main, 1994, în 1995 la Vella, Andora. Cât despre expoziţiile colective, acestea au fost de ordinul zecilor, la celebre galerii din marile oraşe europene. Ne-ar lua prea mult spaţiu tipografic să le amintim aici pe toate. Dincolo de aceste expoziţii, Ba­ta Marianov e o personalitate proteică, ce respiră artă şi cultură. Are câteva volume publicate, cataloagele sale sunt o încântare, participă la emisiuni televizate, deşi nu fuge după imagine. Nu are nevoie, dar o face de dragul discuţiei în sine.„Fără să-şi propună şi, evident, fără să-şi pună această problemă, sculptorul trăieşte una dintre cele mai autentice experienţe postmoderne, chiar dacă, aparent, opţiunea lui este pentru modernitate: anume, unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală şi un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogăţesc şi ele, în cazul lui Bata Marianov, complicatul inventar al acestor experienţe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi, chiar şi în afara consimţământului nostru”, scrie criticul Pavel Şuşară despre Bata, în România Literară, făcând astfel orice comentariu în plus, de prisos. (articol scris de Daniel Botgros în săptămânalul Măsura în martie 2009).

Sculptorul Bata Marianov este invitatul emisiunii ”Dincolo de aparențe” de miercuri, 25 mai, ora 20.15, la Banat TV.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu