Tradiție și comunitate

Ioan Iliasa, președintele organizațiilor Asociația Urbarială Reșița Română, Reuniunii de Cântări, Lectură și Muzică Reșița Română și fondator al Asociației Culturale Reșița Română, a fost miercuri, 11 mai, oaspetele emisiunii ”Dincolo de aparențe”. Dialogul s-a agregat în jurul necesității cunoașterii și păstrării tradițiilor reșițene dar și retrocedării de către administrația locală a unor importante terenuri revendicate de Asociația Urbarială. Bunicul dlui Ioan Iliasa a fost dirijorul corului Reuniunii de Cântări și unul din pilonii tradiției culturale reșițene iar tatăl său, regretatul doctor Ioan Petru Iliasa, a lăsat în urma sa o amplă operă de binefacere. Ioan Iliasa conduce, în același timp, săptămânalul ”Prisma”. Cu permisiunea dumnealui, reproduc, mai jos, câteva fragmente de pe site-ul îngrijit de domnia sa, www.resita-romana.ro, precum și câteva fotografii adunate prin strădania dlui Ioan Iliasa.

Asociaţia Urbarială Reşiţa Română
”A fost înfiinţată în anul 1892 sub denumirea de Asociaţia de Păşunat a Foştilor Urbarialişti din Reşiţa Română, care a avut în proprietate terenurile din izlazul comunal din Reşiţa Română. După anul 1918 noua denumirea a asociaţiei este Composesoratul Urbarial Reşiţa Română, iar în anul 1946 şi-a schimbat denumirea în Asociaţia Urbarială a Plugarilor Români din Reşiţa Română. În 1928-1930 construieşte Palatul Cultural, pe care l-a donat (1934) proaspăt-înfiinţatei (1932) Asociaţii Culturale a Plugarilor Români din Reşiţa Română.În noiembrie 2005 a fost reînfiinţată Asociaţia Urbarială a Plugarilor Români din Reşiţa Română (preşedinte Iliasă Ioan), asociaţie care a revendicat terenurile avute în proprietate. Terenurile, care au făcut parte din izlazul comunal sunt în suprafaţă de 485,722 ha, formate din "Islazul Mare" (389,183 ha), "Gol" (37,983 ha), "Camenic" (28,085 ha), "Faţă" (27,624) şi "Pe Vale" (2,878 ha), înscrise în Cartea funciară, la nr. 597 Reşiţa Română, sub numerele topografice 251. Această suprafaţă este înscrisă în statutul publicat de asociaţie în anul 1946 în Monitorul Oficial al României.

b>Reuniunea de Cântări, Lectură şi Muzică Reşiţa Română
A fost înfiinţată în anul 1894 sub denumirea de Reuniunea de Cântări, Lectură şi Muzică a Plugarilor Români din Reşiţa Română. Reuniunea a fost una dintre cele mai importante asociaţii culturale ale Reşiţei, constituind nucleul activităţii corale şi teatrale locale, care a rezistat mai bine de un secol şi care a contribuit la închegarea altor grupări culturale printr-o implicare directă, iar, dacă pe stema municipiului nostru este inclusă simbolic o liră, este bine să reamintim că acest lucru se datorează şi acestei asociaţii.Reuniunea de Cântări, Lectură şi Muzică Reşiţa Română a fost reînfiinţată în luna octombrie 2007 (preşedinte Iliasă Ioan), cu scopul de a continua tradiţiile corale, teatrale, muzicale şi de dansuri ale vechii asociaţii. Reuniunea s-a înscris, firesc, în mişcarea culturală bănăţeană cu larg caracter de masă, începută la sfârşitul secolului al nouăsprezecelea. Această asociaţie a reprezentat o adevărată instituţie implicată o mare perioadă de timp în evenimentele comunităţii locale, alături de celelalte asociaţii culturale din Reşiţa.Factorul principal al reuşitei acţiunilor culturale de masă din Banat a fost nivelul cultural ridicat al ţărănimii; existau, în acea vreme, ţărani-corişti, ţărani-dirijori, ţărani-scriitori şi publicişti, ţărani-actori şi compozitori.Astfel, dirijorul Corului Reuniunii, Iliasă Ioan, nu numai că a susţinut şi promovat, dar a şi participat în mod direct la activitatea corală din Câlnic, Moniom, Cuptoare, a Corului Sindicatelor şi a corurilor bisericeşti.
În cadrul mişcării corale ţărăneşti a proliferat şi mişcarea teatrală bănăţeană, de o mare amploare şi în ascendent faţă de cea din Ardeal, situaţie recunoscută şi admirată de Iosif Vulcan care aprecia, încă din anul 1889, ca "plugariul nostru din Banat ne-a creat temelia teatrului naţional" iar în anul 1904, în revista "Familia", dr. Iosif Blaga scria că: "În Banat, unde sunt atâtea reuniuni de cântări şi coruri, acestea înseşi s-au pus în fruntea mişcării teatrale. Dau şi concerte şi teatru. "Deşi, în prezent, numărul membrilor asociaţiei este mic, sper ca, în viitor, un număr cât mai mare de persoane să participe şi să susţină activităţile Reuniunii, să devină membrii activi, pentru promovarea tradiţiilor ecumenice, spirituale şi cultural-artistice locale, a diversităţii culturale şi a dialogului inter-cultural.

Asociaţia Culturală Reşiţa Română

A fost înfiinţată în anul 1932 sub denumirea de Asociaţia Culturală a Plugarilor Români din Reşiţa Română. Potrivit statutului adoptat, scopul asociaţiei era de "înfiinţarea unei biblioteci, acordarea de burse pentru elevii români şi sprijinirea Reuniunii de Cântări, Muzică şi Literatură a Plugarilor Români din Reşiţa Română". Putea dobândi calitatea de membru al asociaţiei "orice cetăţean român cu drept de competenţă în izlazul urbarial din Reşiţa Română". În anul 1934 Composesoratul Urbarial a donat acestei asociaţii clădirea Palatului Cultural cu terenul aferent.

Asociaţia Culturală Reşiţa Română,
A fost reînfiinţată în anul 2002 (preşedinte Iliasă Petru, decedat 2007) şi a revendicat Palatul Cultural, pe care l-a redobândit după trei ani, în februarie 2005. Din păcate, trebuie să reamintesc că, după finalizarea revendicării şi obţinerea clădirii, câteva persoane, dintre care cei mai mulţi nici nu erau încă membrii ai asociaţiei, iar ceilalţi nici nu aveau dreptul de a fi membrii, nişte impostori, au reuşit prin fals, bârfe şi minciuni, să formeze un alt consiliu director şi să-l înlăture din funcţia de preşedinte al Asociaţiei Culturale Reşiţa Română, pe dr. Petru Iliasă (septembrie 2005). Au încercat să mă excludă şi pe mine din asociaţie, fără să fie prezentat vreun motiv, excludere ce a fost anulată de instanţa judecătorească. Impostura este cu atât mai mare, dacă se ţine cont că sunt membru fondator şi eu sunt acela care m-am zbătut şi am reuşit să reînfiinţez asociaţia, să întocmesc actele şi să aduc documentele necesare, să câştig în instanţă şi să intabulez Palatul Cultural cu terenul aferent. Pentru renovarea clădirii, împreună cu tatăl meu, am făcut demersurile necesare pentru încheierea contractului cu Consiliul Judeţean Caraş-Severin, în condiţii cât mai avantajoase pentru asociaţie. Aceleaşi persoane, care s-au opus unui astfel de contract, ulterior, după ce nu le-au reuşit învârtelile avute, s-au dus şi l-au semnat fără scrupule, încălcând statutul asociaţiei şi legile statului.Am considerat necesar să reamintesc toate acestea pentru că o astfel de atitudine aduce prejudicii celor trei asociaţii.”